Opinie instantanee: „Este o fantezie că Brexitul va duce la o Irlanda Unită”
Ghidul tău pentru cele mai bune rubrici și comentarii de joi, 1 august
1. Eilis O’Hanlon in The Daily Telegraph
despre unificarea Irlandei
Este o fantezie Remainer și Sinn Fein că Brexitul va duce la o Irlanda Unită
Să-ți imaginezi că Brexitul va face o gaură în întreaga identitate a unioniștilor este doar un alt spasm de părtinire de confirmare din partea unor oameni care nu au luat niciodată în serios comunitatea pro-Union din Irlanda de Nord și care au nevoie ca Brexitul să fie un dezastru economic și constituțional pentru își justifică campania de sabotaj din ariergarda. Doar pentru că unii unioniști doresc ca Regatul Unit să rămână în UE nu înseamnă că, având în vedere o alegere binară, ar opta pentru UE decât să rămână în Regatul Unit. Brexit-ul a înlocuit pur și simplu demografia ca panaceu de alegere al Irlandanilor Unite.
2. Funcționarul public din The Guardian
privind amenințarea reprezentată de consilierul șef al premierului, Dominic Cummings
Războiul lui Boris Johnson pe Whitehall va dăuna democrației
Săptămâna aceasta am văzut un număr tot mai mare de parlamentari și-au exprimat îngrijorarea că [Cummings] reprezintă o amenințare la adresa democrației în sine. Este fără precedent – și ar trebui să luăm în considerare avertismentul lor. Nu este vorba de a te opune ideii de încredere sau de optimism – ci de normalizarea unei nemilosiri miope și a unei dorințe corupătoare de a merge la faliment, de a câștiga prin orice mijloace necesare.
3. David Aaronovitch în The Times
pe legătura dintre adevăr și democrație
Trebuie să facem mai mult pentru a separa realitatea de ficțiune
Mulți oameni vor argumenta că corectarea falsității sau insistarea asupra acurateței sunt sarcini prostii. Ceea ce contează acum este cum se simt oamenii. Apelați la emoțiile lor și opriți această insistență aridă asupra faptelor. L-am citit de sute de ori. În acest fel se află dezastrul. Informațiile false ucide, de la epidemii de poliomielita până la reputații distruse. O idee comună despre ceea ce constituie adevărul și ce constituie opinia este la fel de esențială pentru o democrație funcțională ca și o justiție independentă. S-ar putea ca munca lor să fie dificilă și uneori chiar imposibilă, dar eu sunt alături de verificatorii de fapte. De fiecare dată.
4. David Gardner în The Financial Times
la capăt dacă ordinea internaţională liberală
Lungul marș al autocrației prin Orientul Mijlociu
Întrucât ordinea internațională liberală, bazată pe reguli, este sabotată de liderii țărilor care au creat-o, acum poate să nu pară momentul ideal să ne întrebăm de ce Orientul Mijlociu se înclină violent înapoi spre autocrația statului polițienesc. Conducătorii din lumea arabă nu construiesc o națiune și pun menținerea regimului înaintea reformei. Și, în cea mai mare parte, puterilor mondiale – sponsori și suplicitori ai acestor tirani – nu le pasă. Dar ar trebui să le pese. Politicile modelate de SUA și încurajate de Europa au un bilanț sterling – gândiți-vă la Afganistan, Irak și Siria – de a ajuta la incubarea unor tulpini din ce în ce mai extremiste ale jihadismului sunit. Cetăţenii din Paris şi Nisa, Bruxelles şi Berlin, Londra şi Manchester, Ankara şi Istanbul, cu toţii au trecut prin reacţii adverse. Câmpurile de ucidere nu sunt doar regionale, ci globale.
5. Peter Franklin în UnHerd
asupra rolului schimbător al căminului
Cât de ciudat ești?
Pe lângă ceea ce conținea gospodăria, mai era și ceea ce a ținut afară: într-un timp înainte de poliția modernă, gospodăria era prima și poate singura linie de apărare. Singura cea mai importantă datorie a șefului gospodăriei era să meargă noaptea, asigurându-se că toate ușile și porțile erau securizate și toată lumea în siguranță înăuntru. Dar asta ne aduce la partea întunecată și înăbușitoare a gospodăriei – rolul acesteia în societățile tradiționale ca instrument principal de control social. Epoca modernă a libertății individuale a fost în primul rând o eliberare de constrângerile gospodăriei – pentru femei, cel mai evident, dar și pentru ceilalți membri ai săi. Cu excepția parțială a relației părinte-copil, societățile occidentale nu se mai așteaptă ca indivizii să-și subordoneze autonomia personală binelui mai mare al familiei.
