Cliff Richard: întrebări reînnoite despre mass-media și poliție
De ce nu l-a avertizat poliția pe cântăreț cu privire la raidul lor - și de ce a considerat BBC că este justificat să-l facă de rușine?
Gavan/Getty Images
În 1962, Cliff Richard, cu o față proaspătă, și-a cântat drumul în inima națiunii cu piesa Summer Holiday. Ar fi, a scandat el, „distracție și râsete... nu-ți mai face griji pentru mine sau pentru tine”.
Cincizeci și doi de ani mai târziu, actuala sa vacanță de vară a fost spulberată de o acuzație istorică de agresiune sexuală asupra unui băiat minor. El neagă vehement orice faptă greșită și, judecând după majoritatea reacțiilor, există o simpatie considerabilă pentru situația lui. Dar, chiar dacă acuzația dispare mâine, consecințele ei vor atârna peste restul vieții de aur a lui Richard de până acum.
Ne trezim în mod regulat știri despre noi arestări sau condamnări ulterioare ale celebrităților acuzate de crime sexuale în trecutul îndepărtat. Dar, pentru cei mai mulți, acesta a venit ca un șurub din senin: mulți credeau că, odată ce cazul Savile a atras atât de multă atenție – documentare TV, articole, chiar cărți – oricine avea de făcut o acuzație ar fi venit de mult.
Se spune că acuzația împotriva lui Richard a fost făcută la Sheffield în urmă cu 14 luni, mult timp pentru ca poliția să aștepte înainte de a lua măsuri.
Dezvăluirea unei anchete a poliției a fost un zgomot și ridică îngrijorări reînnoite cu privire la relațiile dintre mass-media și poliție.
Sir Cliff se afla în vacanță în Portugalia, în timp ce poliția i-a luat engleza acasă și a aflat despre raid abia după ce BBC a difuzat informația. Cum de BBC aștepta la apartamentul penthouse al cântăreței din zona rurală din Berkshire când ofițerii în civil s-au aruncat într-un convoi de mașini nemarcate?
Dominic Grieve, procuror general până la recenta remaniere a Cabinetului, sugerează că polițiștii au explicații de făcut: el a numit ancheta poliției din South Yorkshire „ciudă” și „foarte discutabilă”. Echipajele de filmare susținute de un elicopter nu rătăcesc prin țară cu șansa de a se poticni cu o astfel de poveste.
Michael Parkinson, gazda unei emisiuni de chat, a intervenit la BBC, acuzând-o că conduce o vânătoare de vrăjitoare în mass-media. „Oricine nu este acuzat nu ar trebui să fie numit de poliție și nici nu ar trebui să fie raportat în ziare”, a spus el.
În mod confuz, poliția și-a schimbat povestea: la început a mulțumit presei pentru publicitatea cazului și, astfel, a scos noi martori, deși nu au spus ce fel de informații suplimentare au fost dezvăluite.
Totuși, ei au spus apoi că BBC i-a forțat (aparent fără tragere de inimă) să confirme momentul căutării susținând că știa deja de anchetă și că va difuza în orice caz acest fapt, punând astfel în pericol operațiunea de căutare.
Așa că poliția – se pare – a confirmat momentul raidului cu BBC pentru a evita un raport de știri în avans potențial dăunător.
Richard însuși a spus că insinuările, despre care știa, zboară pe internet de ceva vreme. Hotărâse să nu-i demnească cu un comentariu, care ar fi revitalizat zvonurile cu oxigenul publicității.
Există reguli (rareori aplicate) cu privire la ceea ce poate fi publicat în cazul unei anchete de poliție, iar acestea ar trebui să excludă numirea unui suspect (căci asta a devenit, de fapt, Sir Cliff, în ochii publicului) înainte de a fi fost acuzat, nu contează înainte de a fi chiar arestat.
Jurnaliştii şi radiodifuzorii, conştienţi că cel mai mare pericol cu care par să se confrunte este o palmă pe încheietura mâinii, au împins în ultimii ani un antrenor şi cai prin această interdicţie. Amintiți-vă de cazul lui Christopher Jefferies, profesorul școlii numit în decembrie 2010 de unele ziare drept ucigașul probabil al arhitectului peisagist Jo Yeates, în vârstă de 25 de ani.
Jeffries era suspectul inițial (deși total nevinovat) de poliție, aparent pe motiv că era proprietarul victimei și părea – în ochii poliției și tabloidului – ciudat, cu părul aparent vopsit. Jefferies a dat în judecată cu succes multe ziare și a devenit un susținător al Hacked Off, organizația care dorește ca presa să fie plasată sub control statutar. Mass-media, pe scurt, și-a reținut entuziasmul pentru a sări cu arma.
S-ar putea ca BBC, probabil încă stăpânită din cauza eșecului său de a difuza un program Newnight care ar fi dezvăluit numeroasele crime ale lui Jimmy Savile (un eșec care, parțial, a dus la înlăturarea directorului general de atunci), să fi decis să împlinească vârsta... veche zicală media de „publicați și fii blestemat”? Și-ar putea permite să se confrunte cu alte acuzații de pusilanim? O primă este o primă, iar în aceste zile de acoperire a știrilor competitivă non-stop, trebuie luate decizii rapide sau trebuie pierdut avantajul.
Cu toate acestea, s-ar putea întreba dacă BBC ar trebui să facă acest tip de jurnalism. În calitate de radiodifuzor aprobat de „stat”, nu ar trebui să se limiteze la raportare? Cumva, de la problema dosar care a traumatizat atât de mult BBC acum un deceniu, nu și-a găsit echilibrul. Întoarce-te la munca de zi cu zi, unii sunt tentați să implore.
Poliția din South Yorkshire se simte neplăcută – și a scris o scrisoare pentru a spune acest lucru – că BBC a întârziat să recunoască succesiunea evenimentelor și să admită că forța nu a fost „sursa” unei scurgeri. Scrisoarea acuză BBC că a încălcat regulile editoriale.
Dar rămân întrebări: de ce a fost Cliff Richard – în străinătate și în vacanță – pus în situația de a fi acuzat de o infracțiune care distruge reputația, fără a fi avertizat măcar de poliție că casa lui va fi percheziționată? De ce a considerat BBC că este corect să facă de rușine o persoană publică (în acel moment, care nu știa altceva decât zvonuri pe internet) într-un mod atât de captivant de publicitate?
Oare alte organizații media, știind că cântărețului i s-a făcut o acuzație, s-au reținut în mod responsabil până când Sir Cliff a fost cel puțin audiat de poliție? Acest lucru, având în vedere zvonurile învolburate online, pare probabil. Cel mai important – ar trebui vreodată să i se întoarcă o acuzație oficială – ar putea Cliff Richard să spere să aibă un proces echitabil, fără speculații și bârfe? Fanii săi nu se tem.
