Opinie instantanee: „Trump în Coreea de Nord: istoria ca farsă pentru prima dată”
Ghidul tău pentru cele mai bune rubrici și comentarii de luni, 1 iulie
Rezumatul zilnic al Săptămânii evidențiază cele mai bune cinci articole de opinie din mass-media britanică și internațională, cu fragmente din fiecare.
1. Michael H Fuchs în The Guardian
Despre relația bizară a lui Donald Trump cu Kim Jong Un
Trump în Coreea de Nord: istoria ca farsă pentru prima dată
De-a lungul ultimului an, am urmărit cu toții relația lui Trump, creată pentru TV, cu cel mai brutal dictator din lume. Trump crede că Kim este „prietenul” lui și un „mare lider”. El susține chiar că „s-a îndrăgostit” de un bărbat care conduce lagăre de concentrare și ucise oameni pentru că și-au spus părerea. Totul ar fi comic dacă ar veni dintr-un studio de la Hollywood. Dar aceasta este viața reală, cu vieți reale în joc. Trump și-a făcut rușine pe sine și pe ceea ce reprezintă SUA apărând abuzurile împotriva drepturilor omului ale lui Kim.
2. Michael Bociurkiw pentru CNN
La summit-urile internaționale moderne
La G20 s-au auzit cei care au strigat cel mai tare
G20 ar trebui să fie momentul și locul pentru un consens multilateral. În schimb, a devenit mai degrabă o etapă a crizei de furie pe care liderii diplomației au îmbrățișat -- oricine țipă cel mai tare sau bătăușește cel mai greu are voie să-și ia drumul. Încă o dată, discordia majoră între superputerile lumii -- de data aceasta declanșată de refuzul Americii de a susține acordurile climatice de la Paris -- pune sub semnul întrebării dacă astfel de întâlniri multilaterale devin un anacronism. Indiferent dacă se întâlnesc în Japonia, Argentina sau Papua Noua Guinee, deriva Rusiei, Chinei, Arabiei Saudite -- și da, a Statelor Unite -- în afara sandbox-ului familiar al ordinii internaționale bazate pe reguli face ca summitul să fie mai puțin un loc pentru compromis și unitate. Acest lucru, la rândul său, s-a tradus în națiunile gazdă care trebuie să se mulțumească cu comunicate finale diluate, cu puțină responsabilitate - și chiar mai puțină substanță.
3. Charles Moore în Daily Telegraph
Pe problema liderului Partidului Laburist
Jeremy Corbyn este foarte extrem și foarte plictisitor și nu reprezintă nicio amenințare electorală pentru conservatori
Ca lider, situația lui pare în același timp sigură și imposibilă. Securizat, pentru că are încă mult mai mulți adepți în calitate de membru decât oricare dintre rivalii săi centriști; imposibil, pentru că nu-și poate controla propriul partid parlamentar, cei mai mulți dintre ei epuizați complotând lovitură de stat după lovitură de stat nereușită împotriva lui. Acum, la vârsta de 70 de ani, și cu opinii care nu au fost afectate de realitate timp de cel puțin 50 de ani, dl Corbyn este poate cea mai puțin convingătoare sau puternică persoană care a condus vreodată unul dintre cele două partide politice principale ale noastre. Deci, deși conservatorii ar putea să nu poată spune acest lucru în mod public, este foarte în interesul lor ca domnul Corbyn să rămână exact acolo unde este.
4. Fiona Fox în The Times
Pentru a ști când să intervină într-o dispută a vecinului
O ceartă acerbă nu este același lucru cu abuzul domestic
Cu siguranță există o lume a diferențelor între cuplurile care au relații agitate și case în care există abuzuri domestice grave? Dacă nici măcar nu facem această distincție, care sunt șansele să luăm decizii considerate și măsurate cu privire la momentul în care să intervenim? Mulți comentatori ne îndeamnă să nu ne gândim prea mult. Mai bine să suni la poliție și să înțelegi greșit decât să regreti că o femeie a fost rănită. Ei bine, posibil, dar nu pentru cuplurile care au o dispută privată care vor fi raportate la poliție. Oricât de bine intenționat, pentru mine ar fi mortificant și mult mai traumatizant decât rândurile noastre.
5. Hettie O’Brien în New Statesman
Despre inegalitatea schimbărilor climatice
Orașul nelocuitor: ce se întâmplă când valurile de căldură devin noua normalitate?
„Pentru că costă bani [și] nu mai este gratuit, spațiul condiționat devine inevitabil spațiu condiționat”, scrie arhitectul olandez Rem Koolhaas. Intrarea în centre comerciale, săli de sport, cinematografe și supermarketuri cu aer condiționat depinde de venitul disponibil. Pe măsură ce orașele se pregătesc pentru schimbările climatice, ele au de ales: să găsească soluții care să împartă frigul sau să devină mai asemănător Dubai - un loc în care bogații scapă de căldură în mall-urile cu aer condiționat, în timp ce săracii urbani se înăbușă la soare afară. Aerul condiționat, cu alte cuvinte, adâncește formele existente de excluziune socială. În orașele viitorului, bogații se pot închide cu frigidere private, în timp ce cei fără aer condiționat transpira din lipsă de umbră.
