Günter Grass a murit: Salman Rushdie aduce omagiu „un adevărat gigant”
Aclamatul autor al „Tobei de tablă” și o figură a „polemicilor durabile” a murit la vârsta de 87 de ani.
Getty
Günter Grass, autorul Germaniei laureat cu Premiul Nobel a cartii The Tin Drum, a murit in spital la varsta de 87 de ani.
Prietenul și colegul scriitor Salman Rushdie a condus omagiile, postând pe Twitter: „Este foarte trist. Un adevărat uriaș, inspirație și prieten. Tobe pentru el, micuțul Oskar.
Traducatorul Anthea Bell a spus că este „o figură literară de cea mai enormă statură în literele germane de după război și în întreaga lume”.
Grass a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1999 pentru The Tin Drum, care a devenit un clasic post-Al Doilea Război Mondial și a fost adaptat într-un film câștigător de Oscar și Palme d’Or. Comitetul Nobel a spus că este ca și cum literaturii germane i s-ar fi acordat „un nou început după decenii de distrugere lingvistică și morală”.
O mare parte din munca sa s-a concentrat pe epoca nazistă, ororile războiului și vinovăția germană, cu Gardianul descriindu-l drept o „figură a controverselor durabile”. Grass s-a născut în 1927 din părinți polono-germani și a fost înrolat în armată când avea 17 ani.
A servit în Waffen-SS și a petrecut luni de zile într-un lagăr american de prizonieri de război. Au fost solicitate să-și returneze Premiul Nobel după ce a recunoscut că a lucrat în SS în timpul unui interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung în 2006.
Rushdie și-a apărat prietenul de mai multe ori, inclusiv atunci când i s-a interzis să meargă în Israel din cauza unei poezii controversate. „Dacă ai fi adolescent și un nazist ar veni să te înroleze, iar un refuz ar însemna moartea, ai alege să mori? ... A fi recruit nu înseamnă [a] fi nazist”, a spus el conform The Daily Telegraph .
Romancier, poet, baterist și sculptor, Grass a fost adesea descris drept „conștiința Germaniei”. A militat pentru pace și mediu și a fost un critic vocal al reunificării germane, pe care a comparat-o cu anexarea Austriei de către Hitler.
Cea mai mare realizare a sa este că „a reușit să-și aducă contribuția la dezbatere, oricât de furios, cu un zâmbet liniștit și sclipind în ochii săi cu glugă”. Observatorul Tim Adams a scris în 2002.
„Este un iubitor de jazz, un om de familie, o gazdă generoasă (oferind în aceste zile oaspeților mai multe melci din propria sa etichetă „Nobel” grappa). Și despre posteritate spune doar: „Sper că oamenii sunt încă capabili să râdă când îmi citesc cărțile”.
