Kurdistanul irakian se gândește la independență
Încurajați de rolul principal împotriva Statului Islamic, separatiștii sunt stabiliți la referendumul din 25 septembrie
Un kurd irakian flutură steagul kurd în timpul sărbătorilor pentru echinocțiul de primăvară
Safin Hamed/AFP/Getty Images
Liderii Kurdistanului irakian spun că va merge mai departe cu un referendum planificat pentru independență luna viitoare, în ciuda opoziției din partea vecinilor săi și a SUA.
Singura regiune autonomă a Irakului este în mare parte autonomă din 1991, cu propriul său președinte, prim-ministru și parlament. Dar visele de o patrie cu adevărat independentă pentru poporul kurd nu au dispărut niciodată.
La 7 iunie 2017, acele vise au făcut un pas important înainte când președintele Kurdistanului, Masoud Barzani, a anunțat că guvernul regional al Kurdistanului a dat undă verde pentru un referendum pentru independență care va avea loc pe 25 septembrie.
Deși votul programat este doar un „referendum declarativ, fără implicații politice practice”, spune Haaretz , „a crescut deja presiunea internațională și arabă asupra liderilor din Kurdistan”.
Guvernul central de la Bagdad, Turcia și SUA și-au exprimat toate îngrijorarea cu privire la momentul referendumului, trupele irakiene și kurde încă fiind implicate în campania de alungare a militanților Statului Islamic din nordul și vestul Irakului.
De ce are loc votul acum?
Zona cunoscută sub numele de Kurdistan, care constă din porțiuni din Irakul, Iranul, Siria și Turcia de astăzi, a fost tăiată de administratorii coloniali britanici și împărțită între cele patru țări după Primul Război Mondial.
Pentru kurzii brutalizați din Irak, ademenirea unui Kurdistan liber este deosebit de puternică. Sub regimul naționalist arab al lui Saddam Hussein, se crede că peste 180.000 de kurzi irakieni au murit în execuții în masă, bombardamente și atacuri chimice asupra civililor.
Impulsul pentru cel mai recent apel la independență a venit dintr-un trimestru neașteptat – invazia Statului Islamic în nordul și vestul Irakului în vara și toamna lui 2014.
Când trupele guvernamentale s-au retras în fața atacului IS din vara lui 2014, milițiile kurde au profitat de oportunitatea pentru a umple vidul și a prelua lupta pentru eliberarea regiunii.
Acum, cu gruparea militantă în pragul înfrângerii și forțată să predea cea mai mare parte a teritoriului său în Irak, KAR controlează o zonă de teren cu mult dincolo de granițele sale oficiale.
Dincolo de câștigurile teritoriale, rolul proeminent al peșmergăi în fruntea încărcăturii a jucat un rol propagandistic valoros, cimentând noțiunea de autonomie kurdă în regiune și revigorând sentimentul separatist.
De ce a existat opoziție internațională?
Turcia, Siria și Iran, care au toate populații kurde considerabile, se opun ferm referendumului, temându-se că ar putea aprinde flăcările unor mișcări de independență similare din propria lor țară.
Siria a respins votul ca fiind neconstituțional, în timp ce liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a scris pe Twitter că Iranul „se opune discuțiilor privind un referendum pentru împărțirea Irakului și îi consideră pe cei care alimentează ideea drept oponenți ai independenței Irakului”.
#Iran se opune discuțiilor despre un referendum spre împărțire #Irak și îi consideră pe cei care alimentează ideea drept oponenți ai independenței Irakului.
- Khamenei.ir (@khamenei_ir) 20 iunie 2017
Guvernul turc, care de mai bine de 30 de ani duce o bătălie internă sângeroasă cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) separatist, se opune în mod deosebit, considerând referendumul planificat o „greșeală gravă”. Vocea Americii rapoarte.
Turcia i-a acuzat deja pe kurzi că exploatează conflictul din Siria pentru a-și promova propria agendă. Unitățile kurde de protecție populară (YPG) au condus acuzația împotriva SI în Siria, dar Turcia bănuiește că adevăratul lor motiv este acela de a atrage sprijin internațional pentru proiectul lor de independență.
Opoziția de la Ankara ar fi deosebit de supărătoare, deoarece exporturile de petrol ale Kurdistanului irakian, coloana vertebrală a economiei sale instabile, se bazează pe conducte și rute terestre prin Turcia.
Mai departe, „Statele Unite și alte națiuni occidentale sunt îngrijorate că votul ar putea declanșa un nou conflict cu Bagdadul și să se transforme într-un alt punct de foc regional”, spune Reuters .
La începutul acestei luni, secretarul de stat american Rex Tillerson i-a cerut personal președintelui Barzani să ia în considerare amânarea alegerilor. Răspunsul a fost un „nu” politicos, dar ferm.
Ce ar însemna un Kurdistan liber pentru Irak?
În general, Bagdadul împărtășește nemulțumirile vecinilor săi. Deosebit de deranjant pentru guvernul irakian este faptul că locuitorii din zonele în litigiu dincolo de granițele teritoriului autorizat al KAR, inclusiv zona bogată în petrol din jurul orașului multietnic Kirkuk, vor primi și ei un vot la referendum.
Prim-ministrul Nechirvan Barzani a declarat agenției de presă kurdă Rudaw că aceste zone au fost „eliberate de sângele martirilor și al peșmerga” și că locuitorii au dreptul de a alege dacă se vor alătura sau nu unui Kurdistan independent.
Dar „Guvernul [prim-ministrului irakian Haider] Abadi nu va sancționa ceea ce vede ca o acaparare de petrol și pământ, în special Kirkuk”, spune The Economist .
Chiar și așa, unii politicieni irakieni cred că dezbaterea referendumului este un test valoros al acreditărilor democratice ale noului Irak.
Fostul vicepremier Saleh al-Mutlaq a spus Rudaw că, în timp ce el s-a opus personal unui Kurdistan independent, guvernul trebuie să respecte „dorința majorității kurzilor”.
„Sperăm că putem trăi într-o singură țară”, a spus el. „Dar dacă nu putem trăi cu frații noștri kurzi într-o singură țară, lăsați-i să-și îndeplinească drepturile și să devină un vecin iubit”.
Mithal al-Alusi, liderul Partidului Ummah, minoritar de stânga, i-a spus lui Rudaw că crede că referendumul s-ar putea dovedi un punct de cotitură pentru democrația parlamentară fragilă și fragmentată a Irakului.
„Dacă regiunea Kurdistan va continua cu referendumul, și oamenii din alte provincii își vor putea cere drepturile”, a spus el. „Conducătorii Bagdadului vor avea două opțiuni. Ei fie vor deveni democratici și constituționali, fie vor deveni ISIS și Baaths și dictatori.
În primul rând, este important să rețineți că independența poate să nu fie atât de aproape pe cât pare. În primul rând, nu există nicio garanție că kurzii vor vota da, chiar dacă referendumul va avea loc așa cum era planificat pe 25 septembrie.
La Monitor raportează că „majoritatea covârșitoare” a kurzilor pe care i-au intervievat s-a arătat sceptică în privința votului, pe care îl consideră o „articol al conducerii actuale pentru a distrage atenția de la eșecul acesteia de a conduce eficient guvernul și de a gestiona economia în ultimii 25 de ani”.
„Sunt pentru independență”, a spus un fost comandant peshmerga pe site-ul web, dar „sub steagul acestor hoți prefer să-mi tai degetul arătător decât să votez la referendum”.
